Pregătirea suprafeței de beton înainte de aplicarea epoxidului

Aderența epoxidului la beton este factorul care decide, în cele mai multe cazuri, dacă o pardoseală rezistă în timp sau începe să se cojească după câteva luni. Din acest motiv, pregătirea suprafeței ocupă adesea mai mult timp decât aplicarea propriu-zisă a straturilor de epoxid.

Verificarea umidității

Betonul proaspăt turnat sau cel care are probleme de umiditate ascendentă din sol nu e potrivit pentru aplicarea directă a epoxidului. Umezeala captivă sub un strat continuu poate provoca umflături sau desprinderea completă a finisajului. De aceea, o testare a umidității betonului — și, dacă e cazul, o barieră de vapori — sunt pași care nu se sar.

Șlefuirea sau sablarea mecanică

Suprafața de beton trebuie să aibă o rugozitate controlată pentru ca epoxidul să se ancoreze mecanic în material, nu doar să stea deasupra. Aceasta se obține de obicei prin șlefuire cu discuri diamantate sau prin sablare — metode care îndepărtează și impuritățile de suprafață (praf de ciment, urme de vopsea veche, contaminanți uleioși).

Reparații și fisuri

Fisurile existente în șapă trebuie evaluate: cele stabile se pot chitui și acoperi, dar cele active (care încă lucrează din cauza mișcării structurii) pot necesita o soluție diferită, altfel se vor reflecta în stratul de epoxid aplicat deasupra, mai devreme sau mai târziu.

Pe scurt: o pardoseală epoxidică nu e mai bună decât suprafața pe care e aplicată. O evaluare corectă înainte de a începe lucrarea previne majoritatea problemelor care apar ulterior.